NU EȘTI FERICIT?!

DUMINICA A III-A DUPĂ RUSALII

(Despre grijile vieții − Mt. 6, 22-33)

CUVÂNTUL IERARHULUI

Ai un loc de muncă, ai casă și mașină și nu ești fericit? Păi, atunci, săracii și cei care nu au de niciunele ce să mai zică?!…

Ai soție, copii și prieteni și nu te simți împlinit și fericit? Păi atunci, cel singur, văduva, sau cel care și-a pierdut copiii cum să-și mai găsească liniștea și fericirea?!…

Ești sănătos și viguros și nu ești mulțumit?! Păi, atunci, cel care stă numai pe la ușile medicilor sau zace în spital cum ar trebui să se simtă?!…

Dragii mei,

Unii dintre noi nu ne găsim nicidecum liniștea și bucuria vieții, dar prea ne-o facem cu mâna noastră:

• • • fie că nu ne mai săturăm având;
    • fie că nu ne mulțumim nicicum cu ceea ce suntem;
    • fie că nu avem înțelepciunea de a ne accepta starea în care ne aflăm.

De aceea, evanghelia de astăzi ne atenționează că fericirea și mulțumirea nu țin, neapărat, de ceea ce suntem ori de cât anume avem, ci de viziunea noastră asupra acestora; de „ochii” prin care privim viața: „dacă va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat”. Lăcomia de a avea mai mult decât putem câștiga și vanitatea de a ajunge ceea ce nu suntem în stare a fi ne sapă sârguincios mormântul nemulțumirii noastre, în vreme ce grijile exagerate ale vieții acesteia ne sunt bolovani atârnați de grumaz, meniți să ne afunde și mai mult în prăpastia nefericirii.  

Auziți ce ne îndeamnă Scriptura: „Nu duceți grijă, spunând: ce vom mânca, sau ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca, căci după toate acestea se străduiesc păgânii; doar știe Tatăl vostru Cel ceresc că aveți nevoie de ele!… Oare nu este sufletul mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea?”

Cum să fim fericiți, dacă nu ne mulțumim nicicum cu ceea ce avem? Cum să ne simțim împliniți, dacă nu ne acceptăm așa cum suntem? Cum să fim mulțumiți, dacă nu înțelegem să-I mulțumim Domnului pentru ceea ce avem și suntem, încredințându-I Lui doririle noastre de mai bine și lăsându-ne în voia Sa?

Apoi, cum să fim liniștiți, dacă petrecem permanent în iureșul grijilor exagerate și de cele mai multe ori inutile, în timp ce Dumnezeu a ajuns aproape inexistent în viața noastră? El, Care ne-a prevenit că: „fără de Mine nu puteți face nimic!” (In 15, 5). El Care a inspirat pe Profetul David ca să ne atenționeze: „bogăția de ar curge, nu vă lipiți inima de ea!” (Ps. 61, 10), precum și: „bogații au sărăcit și au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele” (Psalm 33, 10), iar astăzi ne-a încredințat pe deplin secretul vieții fericite, liniștite și împlinite: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte (necesare) se vor adăuga vouă!”

Într-un sat, trăiau mai mulți oameni necăjiți. Vremurile erau grele, sărăcia îi nemulțumea pe toți, încât își deplângeau cu toții soarta și traiul; numai unul dintre ei era liniștit și vesel, spre nedumerirea celorlalți.

−Cum de poți fi tu așa de liniștit? l-a întrebat într-o zi un consătean. Nu vezi că noi toți suntem necăjiți?

−La fel sunt și eu, spuse acela, dar eu în fiecare zi caut să ies de sub povara grijilor și a necazurilor!…

−Păi, și cum faci asta? se miră consăteanul.

−În fiecare zi, îmi fac timp să privesc în trei părți: în sus, ca să-mi aduc aminte de Dumnezeu și mă rog Lui să mă aibă în paza Sa sfântă; în jos, ca să nu uit că în curând voi ajunge și eu în mormânt; și împrejur, ca să văd că alții sunt mult mai necăjiți și mai săraci decât mine. Acesta este secretul fericirii mele!…

†SEBASTIAN,

Episcopul Slatinei și Romanaților