Episcopia Slatinei și Romanaților

Pocăiți-vă, că bun este Domnul!…

  • 17/04/2021

Pocăiți-vă, că bun este Domnul!…

CUVÂNTUL IERARHULUI

Duminica a V-a din Post

(a Sf. Maria Egipteanca)  – Marcu 10, 32-45

Dacă evanghelia din duminica trecută ne îndemna la credință, post și rugăciune pentru împlinirea minunii pe care o așteptăm cu toții de la Dumnezeu în aceste vremuri de grea încercare, evanghelia duminicii de azi ne cere POCĂINȚĂ. Și ne dă și două modele demne de urmat: pe femeia cea păcătoasă care I-a spălat picioarele Domnului și pe Sfânta Maria Egipteanca.

Exemplul comun al acestor două femei de moravuri ușoare ne încredințează că nu există păcat care să întreacă bunătatea Domnului; nu există fărădelege care să-L poată „răpi” pe Dumnezeu de la noi. Este, dacă vreți, o bună „lecție” pentru toți aceia care gândesc la modul: „Păi, la câte păcate am făcut eu, nu mă mai iartă pe mine Dumnezeu!…” Blestemată resemnare această gândire, pentru că nu este decât un mod de a-și semna singuri sentința la iad.

Cele două modele de astăzi ne asigură că orice blestemăție am fi săvârșit, dacă vom înțelege să ne pocăim − să ne îndreptăm greșeala, adică, și să nu mai păcătuim − Hristos este gata să ne primească, precum Însuși ne-a promis: „Pe cel vine la Mine nu-l voi scoate afară” (In 6, 37).

Păcătoasa din evanghelie, încheind-o cu păcatul, a venit la Iisus, I-a spălat picioarele cu lacrimi, I le-a șters cu părul capului ei și apoi I le-a uns cu mir de mare preț, în chip de penitență și jertfă. Pentru aceasta, Domnul nu numai că i-a primit pocăința, dar a și lăudat-o gazdei – pe cât de suspicioasă, pe atât de lipsită de ospitalitate.

Cealaltă femeie, Sfânta Maria Egipteanca, după ce s-a prostituat 17 ani de zile, ajungând la Locurile Sfinte a trăit o mare revelație, în urma căreia s-a schimbat cu desăvârșire. S-a retras în pustia Iordanului și a petrecut 47 de ani în rugăciune, în post, în meditație sfântă, plângându-și păcatele. Așa a ajuns ea ca, atunci când se ruga, să se ridice până și fizic în văzduh − atât de mult i se înduhovnicise trupul întinat mai înainte cu necurăția.

Aceste femei păcătoase au ajuns, până la urmă, să fie pictate pe pereții bisericilor, iar noi să le cinstim, pentru ca să înțelegem că în Împărăția lui Dumnezeu pot ajunge toți oamenii dacă, la un moment dat, într-o clipă de har, se hotărăsc să lepede păcatul și să se schimbe; să se transforme adică, prin post, prin rugăciune, prin milostenie, prin spovedanie curată, prin unirea cu Hristos în Sfânta Împărtășanie – într-un cuvânt, prin POCĂINȚĂ.

Dragii mei,

Evanghelia din duminica aceasta este o invitație la încredere în bunăvoința și milostivirea Domnului, mai ales acum când umbra morții s-a abătut asupra noastră atât de cumplit. Am păcătuit prea mult?… L-am supărat pe Dumnezeu prea tare? Am devenit prea egoiști, prea indiferenți la glasul Lui și prea insensibili la nevoile semenilor? Eu cred că da! Dacă Dumnezeu ne încearcă acum cu molima aceasta care afectează, iată, întreaga omenire, o face și pentru lipsa noastră de pocăință. Da! Este nevoie de pocăință mai mult decât orice acum când, pentru mulți semeni de-ai noștri, desfrânarea a ajuns nu prilej de convertire – ca în cazul celor două femei pomenite astăzi − ci scop și chiar act de bravură în viață. Ba încă unii luptă să o și legalizeze: sub toate formele posibile, în orice condiții și cu orice preț − continuând să se mai închine și astăzi zeițelor Venus și Afrodita −, iar alții se cufundă și mai adânc în negura întinăciunii, până la Sodoma și Gomora…

Ne mai mirăm, atunci, că Dumnezeu Și-a întors fața Sa de la noi?!… Nu înțelegeți că El iubește virtutea și urăște necurăția? − „Iubit-ai dreptatea și ai urât fărădelegea!” (Ps. 44, 9) Nu vedeți că, fără Domnul, omul înnebunește și este capabil să distrugă lumea cu virusul acesta ciudat? Haideți, dar, să ne întoarcem cu toții la Dumnezeu, ca oarecând fiul cel desfrânat (Lc. 15, 17-21) și ca femeile din evanghelia de azi, căci bun este El să ne ierte păcatele ca și acelora, ridicând de la noi această năprasnică plagă ce ne îngrozește! Haideți să fim din nou copiii Lui, prețuindu-I cum se cuvine creația și împlinindu-I cu devotament poruncile! Haideți să-L lăsăm pe El să guverneze din nou lumea și viața noastră, încetând a ne mai considera noi stăpâni ai noștri și ai lumii!… 

† SEBASTIAN

Episcopul Slatinei și Romanaților