Proclamarea locală a canonizării Sfintei Cuvioase Antonina de la Tismana

Preasfințitul Părinte SEBASTIAN, Episcopul Slatinei și Romanaților, a slujit Sfânta Liturghie în sobor arhieresc cu prilejul proclamării locale a canonizării Sfintei Cuvioase Antonina de la Tismana.

Cu binecuvântarea şi în prezenţa Înaltpreasfințitului Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, duminică, 4 octombrie 2026, la Mănăstirea Tismana a avut loc slujba solemnă a proclamării locale a canonizării Sfintei Cuvioase Antonina de la Tismana. Evenimentul a adunat mii de credincioși din toată țara, alături de un impresionant sobor de ierarhi, preoți și diaconi.

Sobor de ierarhi ai Bisericii noastre

Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârșită de un sobor de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, sub protia Înaltpreasfințitului Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei. Alături de Ierarhul nostru au slujit: Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, Preasfințitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, și Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.

Cuvânt de învățătură

În cuvântul rostit după citirea pericopei evanghelice, Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, a vorbit despre fericiri și despre porunca iubirii: „Cuvintele Evangheliei pe care le-ați auzit rostite mai înainte și consemnate pentru noi, de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, s-au rostit pe un munte. ​Și spune Sfântul Evanghelist că Hristos Domnul S-a urcat pe munte, unde a rămas toată noaptea și S-a rugat lui Dumnezeu. Hristos, Cel fără păcat, fără umbră de păcat, toată noaptea S-a rugat lui Dumnezeu. La revărsatul zorilor, i-a chemat pe ucenici la El ​și dintre toți ucenicii Săi a ales doisprezece, pe care i-a numit apostoli. ​După aceea, spune Evanghelistul că a coborât în mulțime și că erau oameni veniți din Ierusalim, din părțile Iudeii, din Tir și din Sidon, două cetăți la Marea Mediterană care și astăzi dăinuiesc și se află în Liban. ​Și a lăsat învățătura Sa Dumnezeiască, i-a mângâiat și a spus: «Fericiți cei săraci, că a voastră este Împărăția lui Dumnezeu!» (Luca 6, 20). ​Avem pe Dumnezeu Care Își împarte averea, împărăția, cu cei săraci, cu mine și cu tine. ​Auziți Ce Tată iubitor este Dumnezeu!

Ați auzit apoi rostind și alte fericiri, pe care ar trebui și noi fiecare să le împlinim, pentru a deveni fericiți în Împărăția Cerească. ​Totuși, la un moment dat, Hristos ​spune un lucru făcut nemaiuzit până atunci pe pământ, pe lumea pământească. ​În Vechiul Testament era o poruncă mai dinainte: «Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău» (Deuteronom 6, 5) ​și adăugat-a Hristos: «Iubiți pe vrăjmașii voștri ​și faceți bine celor ce vă urăsc pe voi!» ​(Luca 6, 27). Ți-a făcut cineva un rău, te vrăjmășește, îți este vrăjmaș, ​nu-l urî, fă-i un bine! ​Fă-i un bine și-l vei câștiga și ca prieten în viața aceasta, și pentru Împărăția lui Dumnezeu.

Iubiți credincioși, ​verbul «a iubi» din Evanghelia citită este la imperativ! ​Este poruncă, avem poruncă de la Hristos ​să iubim pe cei ce ne urăsc pe noi. De aceea, ​să ne învrednicească ​și să ne întărească Bunul Dumnezeu, ​în viața aceasta, să iubim pe semenii noștri ​și pe cei care ne fac bine, și pe cei care ne fac mai puțin bine, ​pentru că Hristos ​a venit în lume să întemeieze o societate bazată pe iubire, ​o societate în care să domnească, să dăinuiască ​iubirea”.

În cuvântul de învăţătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, a vorbit despre viaţa Sfintei Cuvioase Antonina de la Tismana: „​Astăzi proclamăm pe Sfânta Cuvioasa Maică Antonina, care a trăit în această sfântă mănăstire, a ostenit, a înfrumusețat viața cu fapte bune și apoi a fost preamărită de Dumnezeu în ceruri, în ceata aleșilor și a sfinților Săi. ​Sfânta Antonina împlinește această rânduială sfântă în mănăstire a cuvioșilor de la început, de la Sfântul Nicodim, de la Sfântul Stareț Gherasim, Cuvios și Mucenic, și iată și o sfântă din rândul maicilor din această sfântă mănăstire.

Dacă cei dinaintea acestei sfinte erau cunoscuți ca sfinți monahi, cinstitori, asceți, isihaști, iată și o sfântă din rândul maicilor, ceea ce înseamnă că lucrarea Duhului Sfânt în această sfântă mănăstire continuă prin rugăciunile sfinților și cei care au trăit și ostenesc aici, care împlinesc viața bună pe care sfinții au lăsat-o și au dat-o nouă ca să o păstrăm cu multă sfințenie. Virtuțile sfintei sunt nenumărate, foarte puțin cunoscute, pentru că sfânta de multe ori și-a ascuns aceste fapte ale ei.

Sfânta Antonina este un model de sfințenie, un model de liniște sufletească, de rugăciune neîncetată. ​Și dacă vorbim despre treptele urcușului duhovnicesc spre Împărăția lui Dumnezeu, ne aducem aminte că pocăința este curățire și desăvârșire. ​Putem spune că pocăința pe care a practicat-o Sfânta Antonina este aceea a Sfinților Părinți, care ne spuneau că pocăința este uitarea celor dinainte și părerea de rău pentru faptele trecute, iar curăția este avântul plin de dragoste față de toată creația, iar desăvârșirea este avântul rugăciunii. ​Toate aceste trepte sunt arătate de Sfinții Părinți și consemnate de Sfântul Isaac Sirul, în cuvintele sale ascetice. ​Deci aceste trepte le-a împlinit Sfânta Antonina cu multă stăruință. Părăsind viața lumească, viața de familie, tinerețea și venind aici în mănăstire, și mai mult decât atât, să fie soră în această obște și apoi să devină călugăriță. N-a uitat niciodată că slujitorii lui Iisus Hristos au fost chemați ca să vină și să slujească Lui. ​I-a promis Domnul crucea: «Cel ce voiește să vină după Mine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie» (Luca 9, 23).

Și într-adevăr, crucea aceasta a tuturor a purtat-o sfânta și și-a înfrânat trupul și sufletul de la toate gândurile și faptele rele, pentru că ea a considerat că a merge pe urma Mântuitorului Iisus Hristos înseamnă renunțare la tot ce este pământesc. Puteți să știți că toate aceste virtuți sunt luate în mare parte din viața călugărească. Că aici, în mănăstire, în obște, în comunitate, călugării se judecă pe ei înșiși, fiecare se judecă în parte și în același timp se prezintă în fața bunătății lui Dumnezeu. De aceea, mortificarea trupului este absolut esențială. Iar în ceea ce privește iubirea față de întreaga creație este o iubire deosebită a Mântuitorului Iisus Hristos, Care iubește tot ceea ce este în lumea aceasta și pentru toate El Se jertfește.

Și Maica Antonina a fost atât de iubitoare de natura ocrotitoare, de flori, de păduri, de animale, animale din gospodăria mănăstirii, animalele sălbatice, cum ați auzit în Tomosul de canonizare. De la păsările cerului și până la cele mai mici vietăți erau cu inima și sufletul sfintei ocrotite, păzite și adăpate. Sfânta a vindecat și a tămăduit animalele și cele care erau în preajma ei în mănăstire, pentru că rugăciunea este oprirea din gândurile omenești și umplerea minții de numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

​Sfânta a învățat să citească Psaltirea, iar la slujbele din biserică le asculta cu foarte mare atenție. ​Ea, având pe Dumnezeu în sufletul ei, era totdeauna curajoasă și cu tărie și cu putere. Sfânta Antonina n-a avut frică de fiarele sălbatice și nici frică de oameni. Pentru că frica de fiarele sălbatice era alungată de dragostea ei, iar frica de oameni era alungată de smerenia ei.

​Într-adevăr, sfânta a fost un om al rugăciunii, un om care s-a rugat neîncetat pentru sine, pentru mănăstire și pentru tot poporul credincios. Este un mare dar pe care Dumnezeu îl dă Bisericii Sale, prin canonizarea Sfintei Cuvioase Antonina de la Tismana. Această sfântă ne arată că și în vremurile noastre, prin smerenie, prin răbdare, prin rugăciune și prin dragoste față de Dumnezeu și față de întreaga Sa creație, omul se poate sfinți și poate ajunge la desăvârșire.

​Să o rugăm pe Sfânta Cuvioasa Antonina să mijlocească la Milostivul Dumnezeu pentru noi toți, pentru mănăstirea aceasta, pentru neamul nostru românesc, să ne dăruiască credință neclintită, smerenie, răbdare și dragoste curată. Cu ale ei sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi! Amin!”.

Citirea Tomosului sinodal

Un moment important al sărbătorii a fost citirea Tomosului sinodal de canonizare. Tomosul, citit de Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, amintește viața Sfintei Cuvioase Antonina de la Tismana, „mare nevoitoare și iubitoare de Dumnezeu, care s-a născut la 7 martie 1923, în comuna Runcu, județul Vâlcea, primind la botez numele Ilinca. Părinții ei, Ispas și Maria, au mai avut doi fii și o fiică. Încă din copilărie, Cuvioasa Antonina a căutat calea credinței și a rugăciunii, mama fiindu-i primul povățuitor, pildă vie de rugăciune și frumoasă viețuire. Deci, având din fragedă vârstă chemare pentru viața călugărească, tânăra Ilinca s-a hotărât să meargă la mănăstire și să devină monahie. Mama a binecuvântat-o cu toată inima, tatăl, însă, copleșit de dragostea părintească, a izbucnit în plâns, împotrivindu-se. După trecerea la cele veșnice a mamei sale, ea a intrat în obștea Mănăstirii Tismana, la 10 iunie 1950, în ziua prăznuirii Sfinților Mucenici Alexandru și Antonina. Ascultarea i-a fost de la început în gospodărie, chilia ei învecinându-se până la sfârșitul vieții cu grajdurile animalelor mănăstirii. La călugărie, ea a primit numele Sfintei Antonina. În mănăstire, cuvioasa a sporit în rugăciune, priveghere și post, având o smerenie adâncă. Nevoințele cuvioasei au fost dintotdeauna însoțite de iubire față de maicile și surorile din obște. Pentru smerenia și iubirea sa, a primit de la Dumnezeu darul rugăciunii neîncetate, al facerii de minuni și al înainte-vederii. Aceste daruri ale cuvioasei au rămas pentru cei mai mulți necunoscute, întrucât sfânta căuta să își ascundă lucrarea duhovnicească și să pară înaintea tuturor o maică simplă și neînsemnată, demnă de judecat pentru stângăciile ei. Ea a trăit în desăvârșită sărăcie, având în chilie un pat cu o saltea umplută cu paie și pănuși de porumb. […]

Sfânta Cuvioasă Antonina și-a cunoscut dinainte clipa trecerii din această viață. Ea le-a înștiințat pe maici de plecarea sa, totul petrecându-se după cum i s-a descoperit cuvioasei mult nevoitoare. S-a mutat la Domnul, cu pace, la 23 decembrie 2011, la vârsta de 88 de ani, fiind înmormântată în cimitirul mănăstirii”.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca Sfânta Cuvioasă Antonina de la Tismana să fie pomenită în fiecare an la 23 decembrie, iar numele său să fie înscris în Sinaxar, în cărțile de cult și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române:

„După consultarea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Olteniei, împreună cu toți ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, privind la viețuirea plăcută lui Dumnezeu a acestei Sfinte Cuvioase Maici, luând aminte la evlavia ei vrednică de laudă pentru rugăciune și apărarea dreptei credințe, și căutând folosul duhovnicesc al poporului drept-credincios ce poartă numele lui Hristos, urmând Tradiției Sfinte a Bisericii Ortodoxe și chemând în ajutor Harul Preasfintei Treimi, hotărâm ca, de acum înainte și în veci, Sfânta Cuvioasă Antonina de la Tismana, să fie numărată între sfinții Bisericii și să fie pomenită cu cântări de laudă în ziua ei de prăznuire, la 23 decembrie în fiecare an, urmând ca aceasta să fie înscrisă în Sinaxar, în cărțile de cult, precum și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.

De asemenea, rânduim să se tipărească slujba și viața Sfintei Cuvioase Antonina de la Tismana, să i se picteze icoana, care să fie primită cu toată evlavia de drept-credincioșii creștini, iar chipul ei să fie zugrăvit alături de celelalte sfinte cuvioase de neam român, în bisericile care se vor ridica din temelie sau se vor zugrăvi de acum înainte”.

Mulțumiri și recunoştinţă

La final, au fost aduse mulțumiri ierarhilor şi oficialităților prezente, precum și binefăcătorilor mănăstirii. Părintele Mitropolit Irineu le-a mulţumit ierarhilor prezenţi la festivităţile prilejuite de proclamarea locală a canonizării Sfintei Cuvioase Antonina de la Tismana. În această binecuvântată zi s-au încheiat, astfel, manifestările prilejuite de proclamarea locală a canonizării Sfintei Cuvioase Antonina de la Tismana, un eveniment care va rămâne în istoria și în memoria Bisericii și a poporului dreptcredincios din Oltenia şi din întreaga Patriarhie Română.

Sursă foto și text: Mitropolia Olteniei