Reglementări ale Ministerului Sănătății privind ASISTENŢA RELIGIOASĂ a persoanelor bolnave de Covid 19

Cu privire la asistenţa religioasă a persoanelor bolnave de Covid 19, internate în spitalele suport Covid 19 şi cu privire la înmormântarea persoanelor decedate de Covid 19, Ministerul Sănătăţii a emis Ordinul nr. 487/ 09.04.2021, privind modificarea Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 436/ 2020 pentru aprobarea Protocolului specific privind managementul în caz de deces al pacienţitor infectaţi cu noul coronavirus (SARS CoV-2), publicat în Monitorul Oficial al României, partea nr. 372/09.04.2021.

În cadrul Protocolului specific, litera A menţionează măsurile care privesc bolnavul infectat cu SARS CoV-2 în cazul în care acesta prezintă simptome severe de boală.

Astfel, la punctul a) este prevăzută asigurarea, la cerere, a asistenţei religioase, potrivit specificului cultului din care face parte bolnavul, de comun acord cu medicului curant, în următoarele condiţii:

– un singur cleric oficiant poate intra la pacient, o singură dată;

– timpul alocat serviciului religios este de maxim 15 minute;

– clericul poartă echipament complet individual de protecţie asigurat cu titlu gratuit de către unitatea sanitară în care este internat pacientul;

– clericul respectă toate măsurile sanitare care se impun;

– se vor folosi doar obiectele de cult care pot fi dezinfectate înainte și după utilizare, cu acordul medicului curant;

– nu sunt permise obiecte care generează flacără deschisă/ închisă sau scânteie.

Ordinul prevede, de asemenea, ca, în unităţile sanitare în care există elerici angajaţi, asigurarea asistenţei religioase pentru credincioşii cultului recunoscut cu acordul căruia a fost angajat să fie asigurată de aceştia.

Având în vedere aceste prevederi, ca regulă generală, asigurarea asistenţei religioase va reveni preotului de caritate angajat al spitalului respectiv. În situația în care nu există preot de caritate angajat în spitalul respectiv sau acesta se află în imposibilitate de a-şi desfăşura activitatea, asistenţa religioasă în respectivul spital va fi asigurată de un preot de caritate angajat la un alt spital sau de către un preot voluntar, cu experienţă în acordarea de asistenţă religioasă în spitale.

Prin asistenţă religioasă, în sensul Ordinului Ministrului Sănătății, se înţelege, în cazul Bisericii Ortodoxe Române, în primul rând, spovedirea şi împărtăşirea bolnavului, sau citirea rugăciunilor pentru bolnavii care nu mai pot fi împărtăşiţi (întrucât sunt inconştienţi sau intubați) din Molitfelnic, slujbe care implică prezenţa nemijlocită a preotului. Pentru sfat şi încurajare preotul va folosi, de preferinţă, mijloacele de comunicare la distanţă (telefon).

Preotul care acordă asistenţă religioasă în spitalul respectiv va avea pregătit, într-un spațiu propriu din spital, o trusă necesară de obiecte esenţiale (epitrahil, linguriţă pentru împărtăşanie, cutiuţă cu Sfintele Taine, cruce de metal, extrase plastifiate din rugăciunile necesare aflate în Molitfelnicul Mic, ediţia EIBMBOR, 2019), care să fie folosite doar în salonul/ saloanele în care sunt internaţi pacienţii infectaţi cu SARS CoV-2.

Punerea de acord a preotului cu medicul curant este necesară pentru a se stabili momentul exact când este posibilă acordarea asistenţei religioase, fără a interfera cu activitatea medicală, dar medicul curant nu are un drept de veto în ceea ce priveşte împărtăşirea unui pacient care solicită aceasta.

Sursa: Patriarhia Română