SFINȚII NEAMULUI NOSTRU

DUMINICA A II-A DUPĂ RUSALII

(a Sfinților Români)

    CUVÂNTUL IERARHULUI

Spuneam duminica trecută că sfinții constituie cea mai bună dovadă a sfințeniei Bisericii. Iată care sunt și condițiile canonizării lor:

• • ortodoxia credinței, mărturisită și recunoscută ca atare, potrivit cuvântului Domnului – „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru El înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Mt. 10, 32);
  • iubirea jertfelnică față de Domnul – „Oricine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau țarini pentru numele Meu, înmulțit va lua înapoi și viață veșnică va moșteni” (Mt. 19, 29);
  • sfințenia vieții, răsplătită de Hristos cu asupra de măsură: „Adevărat zic vouă că voi, cei ce Mi-ați urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va ședea pe tronul slavei Sale, veți ședea și voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel (Mt. 19, 28).

Acestea sunt condiții obligatorii pentru înscrierea unei persoane în calendar. Mai sunt, însă, și alte semne ale vredniciei sfinților, care nu sunt general-obligatorii:

• • • neputrezirea trupurilor;
    • răspândirea de bună mireasmă;
    • confirmarea acestora prin revelații supranaturale;
    • darul facerii de minuni.

Astăzi, însă, trebuie subliniat faptul că Biserica noastră nu este doar una, sfântă și apostolească, ci este și universală (în grecește katholiki, tradus la noi cu slavonescul „sobornicească”), ceea ce înseamnă că și neamul nostru este parte sfințeniei ei. Astfel, avem sfinți dintre strămoșii noștri încă din secolele IV-V: Sf. Mc. Dasie (20 noiembrie), Sf. Mc. Emilian din Durostor (18 iulie), Sf. Niceta de Remesiana (24 iunie), Sf. Mc. Nichita Romanul sau Gotul (15 septembrie), Sfinții Ierarhi Bretanion (25 ianuarie) și Teotim (20 aprilie) ai Tomisului, Sfinții Mucenici de la Niculițel – Zotic, Atal, Camasie și Filip (4 iunie).

După înființarea Patriarhiei Române, Sfântul nostru Sinod a procedat, în februarie 1950, la canonizarea a șapte noi sfinți români: Ierarhii Iosif cel Nou de la Partoș (15 septembrie), Calinic de la Cernica (11 aprilie), Ilie Iorest și Sava Brancovici, Mitropoliții Ardealului (24 aprilie), Sfinții Cuvioși Mărturisitori Visarion și Sofronie de la Cioara și Sfântul Mucenic Oprea (21 octombrie).

În iunie 1992, au mai fost canonizați și s-a generalizat cultul a încă 19 sfinți care au slujit cu vrednicie neamul nostru: Sf. Cuvios Ioan de la Prislop (13 septembrie), Sf. Ierarh Antim Ivireanul (27 septembrie), Sf. Preoți Mărturisitori Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel (21 octombrie), Sf. Cuvios Antonie de la Iezerul – Vâlcea (23 noiembrie), Sf. Cuvios Daniil Sihastrul (18 decembrie), Sf. Cuvios Gherman din Dobrogea (29 februarie), Sf. Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș (24 aprilie), Sf. Ierarh Ghelasie de la Râmeți (30 iunie), Sf. Ierarh Leontie de la Rădăuți (1 iulie), Sf. Voievod Ștefan cel Mare (2 iulie), Sf. Cuvios Ioan Iacob Hozevitul (5 august), Sf. Cuvioasă Teodora de la Sihla (7 august) și Sfinții Martiri Constantin Vodă Brâncoveanu cu cei patru fii Constantin, Ștefan, Radu, Matei și sfetnicul Ianache (16 august).

Apoi, în anii ce au urmat, au mai fost trecuți în rândul sfinților: Cuviosul Dionisie Exiguul (1 septembrie), Sfinții Cuvioși Simeon și Amfilofie de la Pângărați (7 septembrie), Cuvioșii Onufrie de la Vorona și Chiriac de la Tazlău (9 septembrie), Sf. Ierarh Teodosie de Brazi (22 septembrie), Sf. Voievod Neagoe Basarab (26 septembrie), Sfinții Cuvioși Iosif și Chiriac de la Bisericani (1 octombrie), Sf. Ierarh Iachint, mitropolitul Țării Românești (28 octombrie), Sfinții Martiri Năsăudeni Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra și Vasile din Telciu (12 noiembrie), Sf. Ierarh Andrei Șaguna, mitropolitul Transilvaniei (30 noiembrie), Sf. Cuvios Gheorghe de la Cernica (3 decembrie), Sf. Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei (13 decembrie), Sf. Ierarh Pahomie de la Gledin (14 aprilie), Sf. Cuvios Vasile de la Poiana Mărului (25 aprilie), Cuviosul Irodion de la Lainici (3 mai), Sf. Grigorie Dascălul, mitropolitul Țării Românești (22 iunie), Sfinții Cuvioși Rafael și Partenie de la Agapia (21 iulie), Sf. Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel (26 iulie), Sf. Ierarh Varlaam, mitropolitul Moldovei și Cuviosul Ioan de la Râșca și Secu (30 august) și alții, a căror listă se va tot mări de la un an la altul, pe măsură ce Sfântul Sinod va prelucra documentele necesare canonizării lor.

Iată, un număr impresionant de sfinți, care arată că învățătura Domnului Hristos a rodit deplin și pe pământul nostru românesc și că, asemenea celorlalte neamuri evanghelizate, vocația sfințeniei ne-a adumbrit și pe noi, românii!

Fie ca mulțimea aceasta de sfinți, odrăsliți din rândul strămoșilor noștri, să sporească evlavia și credința noastră, a tuturor celor de neam românesc, spre slava și lauda Domnului Dumnezeu și spre folosul sufletelor noastre. Amin!

†SEBASTIAN,

Episcopul Slatinei şi Romanaţilor