În Săptămâna Mare, în perioada 8-11 aprilie, Preasfinţitul Părinte Sebastian a participat la slujbele de dimineaţă (Ceasurile Împărăteşti, Sfânta Liturghie), precum şi la cele de seară (Deniile), oficiate la Catedrala Episcopală.

De asemenea, în noaptea de Înviere, Preasfinţia Sa a săvârşit Sfânta Liturghie tot la Catedrala Episcopală. La finalul Sfintei Liturghii, în cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a subliniat importanţa Învierii lui Hristos, ca fapt istoric: „Dumnezeu nu poate fi ucis! Chiar dacă acum 2000 de ani evreii l-au omorât pe Hristos prin răstignire, iată că Acesta a înviat.

De-a lungul timpului, mulţi au încercat să-L „ucidă” prin excluderea Lui din societate, prin marginalizare – precum s-a vrut la Revoluţia Franceză din sec. al XVIII-lea, care punea în centrul societăţii pe om, printr-un umanism exacerbat; cum a fost comunismul din România, dar şi din întreaga lume, care interzicea oamenilor să creadă în Dumnezeu; cum este chiar şi democraţia de astăzi, sub ale cărei umbre, în litera unei libertăţi înţelese greşit, unii afirmă că religia este nocivă şi trebuie scoasă din şcoli sau că icoanele nu mai trebuie expuse în instituţiile publice. Vasăzică, El, Creatorul, nu mai are loc în Creaţia Sa, fiind exclus tocmai de aceasta. Cu toate astea Dumnezeu nu moare, ci rămâne veşnic Acelaşi, pentru că nimeni, niciodată, nu-L poate omorî”.