ȘTIAȚI CĂ PĂCATELE POT PRODUCE PARALIZIE?

DUMINICA A II-A DIN POST

(a slăbănogului din Capernaum − Mc. 2, 1-12)

CUVÂNTUL IERARHULUI

Dacă ați crezut până acum că păcatele ne afectează doar imaginea noastră personală în fața lui Dumnezeu și a semenilor, iată că evanghelia de astăzi plusează: „Și văzând Iisus credința lor, i-a zis slăbănogului: fiule, iertate îți sunt păcatele tale! (…) Și s-a sculat (acela) îndată și, luându-și patul, a ieșit (sănătos)…”

Niciunul din martorii minunii de azi nu se aștepta ca vindecarea paralizatului să rezide tocmai în iertarea păcatelor lui. Acesta a și fost motivul pentru care toți cei aflați de față, inclusiv dușmanii lui Hristos, au rămas uimiți și nimeni nu I-a mai putut reproșa nimic. Toți au rămas să cugete la acest fapt, la care medităm și noi astăzi, și anume că păcatele nu sunt doar simple gânduri, cuvinte ori fapte înscrise undeva, într-un fel de „carte a vieții”, ci ele pot provoca boli, paralizie chiar, până și în trupurile noastre, nu doar paralizie a voinței, a sufletului, a creșterii și dezvoltării personalității noastre! Aceasta este marea tragedie a păcatelor și de aceea Hristos le înfierează atât de mult.

Păcatele au implicații asupra ființei noastre întregi, suflet și trup. Ne pot îmbolnăvi. Și, iată cum:

• • Suferim de stomac, de ficat, ori de inimă? Nu cumva, motivul acestor afecțiuni este îmbuibarea, adică abuzul de mâncare și de băutură? Așadar, păcatul lăcomiei sau al nepostirii?
  • Acuzăm dureri de cap inexplicabile și tulburări ale sistemului nervos? Nu cumva acestea se explică, între altele, prin faptul că ne lăsăm adeseori stăpâniți de mânie ori isterie până la ieșirea din minți? Nu cumva ducem o viață destrăbălată, pierzând nopțile și ruinându-ne, astfel, sănătatea? Este vorba de păcatul mâniei și de cel al desfrânării!
  • Suntem depresivi și reclamăm afecțiuni psihice? Nu cumva acestea se întâmplă pentru că ne lipsește credința în Dumnezeu? Pentru că ne lăsăm pradă deznădejdii, dezolării și decepțiilor de tot felul? Pentru că petrecem în lipsă de comunicare, de comuniune și de iubire? Prin urmare: păcatul necredinței, al deznădejdii, al lipsei de iubire, al fugii de Spovedanie și de Sfânta Împărtășanie!

Dragii mei,

Oare conflictele acestea militare din ultima vreme, care provoacă atâtea pierderi de vieți omenești și pagube materiale, nu sunt și ele consecințele unor păcate ca cele de mai sus? Războiul acesta „româno-român”, care parcă nu se mai sfârșește, nu este și el semnul uitării noastre de Domnul și de cuvintele Sale sfinte? Pentru ce atâta lăcomie și dorință de stăpânire? Pentru ce atâta încrâncenare, dezbinare și ură, câtă vreme „al Domnului este pământul și plinirea lui, lumea și tot ce locuiește într-însa”? (Ps. 24, 1).

De aceea, să ne îndreptăm, mai degrabă, privirile noastre către Cer și să ne curățim de toate patimile și păcatele care ne leagă de pământ, având credința că, așa cum Domnul a săvârșit astăzi minunea vindecării celui paralizat, poate face și minunea înțelepțirii și împăcării noastre. Să conștientizăm mai mult valoarea Cerului și să încetăm a ne mai război unii cu alții pentru lucruri trecătoare: pentru teritorii, pentru putere, pentru influență, pentru resurse materiale, pentru ambiții deșarte…

Așa să ne ajute Dumnezeu!

†SEBASTIAN,

Episcopul Slatinei și Romanaților